• Pentru generarea automata a poeziei este nevoie în primul rand ca regulile sa fie usor detectabile si formalizabile algebric.
• In domeniul poetic, în afara conventiilor care tin de arta propriu-zisa, avem de-a face cu o serie întreaga de norme, impuse de structura particulara a limbii în care se genereaza, precum:
• norme fonetice
• norme morfologice
• norme sintactice
• norme lexico-semantice
• norme textuale etc.
• Debuturile modeste înregistrate pâna în present în domeniul creatiei poetice cu calculatorul sunt totusi explicabile atât prin vitregia conditiilor de început, cât si prin avansarea lenta datorata lipsei unei teorii metalingvistice care sa poata fi supusa cu usurinta formalizarii
• Totodata, exista înca multe prejudecati cu privier la efectele metodologiilor de acest gen asupra creatiei. Sa ne amintim însa esecul lamentabil înregistrat în urma cu aproximativ doua decenii cu privire la scepticismul manifestat despre imposibilitatea realizarii unui program de sah pe calculator care sa bata un campion mondial uman al acestui sport
• Cel mai mare handicap constatat în metodologia computationala pare a fi acela ca, în general, unui poem creat cu calculatorul îi lipseste o osatura la nivelul ansamblului. Un poem cibernetic, de regula, se prezinta ca o colectie de fraze autonome, asamblate în asa fel încât sa se creeze totusi legaturi semantice locale la nivelul câtorva fraze. Este foarte dificil sa se prevada într-un program ca segmentele frazeologice învecinate sa fie într-o legatura semantica sau sa apartina aceluiasi corp semantic astfel încât sa se creeze legaturi la nivelul întregului
• Crearea poeziei cu calculatorul este capricioasa si depinde într-o buna masura de gradul de sistematizare si complexitate al gramaticii limbii în care se genereaza. Cu cât particularitatile de structura si, mai ales, cu cât caracterul limbii este cu preponderenta mai analitic, cu atât lucrurile se simplifica. Limba româna, de exemplu, fiind o limba predominant sintetica, induce mari dificultati în elaborarea procedeelor de sintetizare a textelor cu calculatorul. In schimb, în alte limbi predominant analitice sau care au evoluat catre o structura gramaticala predominant analitica, cu simplificarea proportionala a morfologiei (cum ar fi, de exemplu, limba engleza), lucrurile stau mai bine. In acest caz, un program ar contine practic numai dictionarul, setul de reguli sintactice si, eventual, o seama de restrictii lexico-semantice si stilistice
• Desi este o conditie aproape obligatorie, trecerea la gramatica propriu-zisa a limbii la o “gramatica” estetica a textelor pentru a transforma caracterul nonartistic al unui text într-unul artistic, se dovedeste a fi o problema foarte dificila
• Un autor sau cititor de poezie stie cu certitudine ca cele mai multe dintre tipurile de sunet sau sens au la baza asocieri ale unor elemente fonetice sau lexicale neobisnuite în limbajul usual
• Din experienta de pâna acum rezulta ca, în afara scurtele secvente de poezie autentica, în procesul computational se obtine în general o mare cantitate de text amorf, nepoetic. Fenomenul în sine nu poate reprezenta un handicap adevarat întrucât asa cum se stie, el se întâmpla si în creatia umana, care lanseaza doar produsul finit, în spatele actului de creatie existând si mult “rebut”, care nu este “la vedere”
Domeniul poetic este sensibil si suficient de capricios. In mod practic, orice eroare, improvizatie sau adevar aproximativ iese la iveala si se repercuteaza negativ la nivelul produsului final
WebMaster